Eu… slujnica

Lacrimand fara sa vreau, imi adun in suflet linisti.
Nu sunt singura care crede inca in timp,
Si nici ultima care poate sa arunce durerea in prapastie.
Sunt doar eu, umila si plecata,
In fata cerului de apus,
Dorind sa capat macar o farama
Din resturile unui soare care se pierde,
In orizonturile nemarginite ale vietii de azi,
Slujind cu sarg in numele unei vieti de maine.