Sonet CXLVI

Biet suflet , miez al păcătoasei tine
Puteri vrăjmaşe-n pleanul lor te prind,
De ce te zbaţi şi suferi jalea-n tine ,
Pereţii tăi pe-afară-mpodobind ?
De ce te chinui c-un lăcaş pe care
E viermele-n curînd moştenitor ?
Au nu-i palatul tău spre dărîmare ?
Sau nu-şi aşteaptă viermii partea lor ?
Trăieşte , suflet , dintr-a cărnii hrană
Comoara să-ţi sporeşti cu bogăţii ,
Fii tu-n belşug sub faţa ei sărmană ,
Cu preţ de ceasuri cumperi veşnicii .
Tu paşte Moartea ce pe noi ne paşte,
Şi moartă Moartea , pacea va renaşte
.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s