Dedicatie…

… celor doi candidati la presedintie. Trebuie sa fie constienti ca cei care i-au ales n-au avut optiuni si au ales raul care li s-a parut lor mai mic. Sa vedem cata paine vom mai manca noi de acum incolo, asta daca vom mai avea asa ceva pe masa.

Poporul va iubeste din… PARTI, sa nu cumva sa uitati asta vreodata.

Romexterra sau cum sa bagi frica in oameni degeaba

Azi de dimineata cand iese mama la plimbare cu cateii vede in cutia postala un plic de la Romexterra, banca la care avem un credit de vreo cativa ani. Banca are o politica destul de cretina in ceea ce priveste persoanele care au credit la ea, ea comportandu-se exact ca o firma de camatari: dau telefoane inainte de data termen la care trebuie sa plateasca rata lunara ca nu cumva cel care a luat creditul sa uite ca are rata lunara de platit la banca, trimite mesaje din 10 in 10 zile cu acelasi scop, trimite plicuri de instiintare daca mai ai de plata 1 ron si te anunta ca esti rau platnic, ca poti intra in banca dfe date cu rau-platnicii… si altele asemanatoare. Se simt puternici si sunt datori sa isi arate puterea in fata dobitocului sarac care le-a cerut un imprumut ca sa poata trai.

Si sa ne intoarcem la plic. Ne anunta banca ca suntem datoare cu 86,45 ron catre banca, aceasta insemnand un rest din banii pe care trebuie sa ii platim lunar, bani care sunt, dupa creierul lor, restanta pe luna trecuta. Biata mama s-a impacientat, normal, reactie extrem de fireasca, mai ales cand stie ca rata a fost platita la timp si integral, si putand dovedi acest lucru cu chitanta de la banca. Am sunat la numarul de telefon trecut in scrisoare nestiind despre ce e vorba. Functionara de la banca incerca cu voce mieroasa sa-i explice mamei ca acea scrisoare ne anunta sa nu cumva sa uitam sa platim luna viitoare rata, ca aceasta e politica bancii si alte cele pana s-a enervat mama si a intrebat rastit: “Auzi doamna, eu sunt trecuta acolo cu restanta? Nu ma lua pe mine cu chestii din astea ca nu ma tine pe mine, femeie batrana, sa mai stiu si din astea. Mie sa-mi spui clar daca mai am de platit ceva la banca dumneavoastra, ca mai am o luna si scap de rata asta.” Femeia ii comunica mamei ca nu e nici o restanta si ca am platit chiar si in plus vreo 30 ron, si ca acea scrisoare este trimisa de la centru si ca poate cineva de acolo a gresit, continuind sa-i explice mamei care e politica bancii.

Ma intreb si eu, ca un dobitoc nestiutor cum functioneaza aceste lucruri, daca suma era mai mare, sau daca ne ameninta cu luarea apartamanetului, nu facea mama infarct? Daca facea infarc cine era raspunzator, mai ales ca stiam ca suntem cu plata la zi cu toate bancile? Ce politica cretina este aceasta care te anunta ca tu mai ai de platit niste bani cand tu ai platit suma integral acum aproape 2 saptamani?

Discutii electorale

“- Ce-mi place de asta! De fiecare data cand e invitat la emisiuni ma face sa rad. Eu pe asta il votez.

- Pe cine votezi?! Pe Basescu? De ce?

- Dar pe cine sa votez? Pe Oprescu, ala care se ducea in spital si se lua de toate asistentele? Pe cine? Pe Geoana? Zicea Iliescu ca asta e cel mai prost copil al lui. De ce s-a dus cu nadragii in bat la rusi sa ceara sprijin? Pe cine sa votez? Pe Antonescu? Si sa vina toti mogulii avizi de putere sa-si ia partile?…

- Deja si le iau astia care sunt acum, fii pe pace. Dar de ce Basescu?!

- Stie el ce vorbeste si vorbeste frumos. A avut puterea si stie ce face. De bine, de rau, am un servici.

- Serviciu ai avut si inainte de Basescu.

- Da, dar daca veneau altii nu mai aveam servici. Acum mi-e cam rau, dar si asa am un servici. Nu vezi, a crescut salariul mediu pe ecomnomie de 2 ori si ceva de cand e Basescu. Ce altceva mai vrei in plus? Si salariul minim a crescut de 2 ori de cand e Basescu.

- Da, dar si darile au crescut de 3 ori de cand e el.

- Nu conteaza. Servici am, consum, platesc. Daca venea Geoana, la cat de prost e, nu mai aveam nici pe asta. Eu pe Basescu il votez.”

Adevaratele cuvinte ale lui Traian Basescu visate de el in limba engleza

“My name is Traian Basescu. If you play straight with me, you’ll find me a considerate employer. But cross me and you’ll soon discover that underthis playful, boyish exterior beats the heart of a ruthless sedistic maniac.”

“We’re going to fight this on issues not personalities because our candidate doesn’t have a personality”

“This is a crisis. A large crisis. In fact, if you got a moment, it’s a twelve-story crisis with a magnificent entrance hall, carpeting throughout, 24-hour portage, and an enormous sign on the roof, saying ‘This Is a Large Crisis’. A large crisis requires a large plan. Get me two pencils and a pair of underpants.

“If I’d wanted a lecture on the rights of man, I’d have gone to bed with Martin Luther.”

“I’ve no desire to hang around with a bunch of upper-class delinquents, do twenty minutes’ work and then spend the rest of the day loafing about in Paris drinking gallons of champagne and having dozens of moist, pink, highly experienced French peasant girls galloping up and down my…”

“I’m as poor as a church mouse, that’s just had an enormous tax bill on the very day his Nutzi ran off with another mouse, taking all the cheese.”

“A man may fight for many things. His country, his friends, his principles, the glistening ear on the cheek of a golden child. But personally, I’d mud-wrestle my own mother for a ton of cash, an amusing clock and a sack of French porn with Nutzi on the cover.”

Lumea si nevazatorii

Incep prin a spune ca cele scrise in se acest post nu se vor denigratoare la adresa nimanui, si continuu prin a spune ca daca exista cineva care se simte avizat de cele scrise de mine sa faca bine sa imi scrie personal si nu pe blog. M-am saturat sa citesc ineptii pe blogul propriu.

Lipsa de vedere atrage dupa sine mila celor din jur. Nici un alt lucru nu face asta mai abitir decat lipsa vederii. Din cauza asta unui nevazator care cerseste i se va da mai mult bani decat unui olog sau unui ciung. Asta e o chestiune pe care nu o voi intelege niciodata. Si pt a lamuri pe cei care (nu) vor citi acest post ce ma face sa scriu despre asta o sa va dau exemplul fetei nevazatoare care se plange ca n-a fost primita la nici o universitate de stat din tara la psihologie pe motiv ca e nevazatoare si ca din aceasta cauza a trebuit sa se duca la una particulara. Articolul e cat se poate de lacrimogen, scris ca pt a face boborul sa planga de mila ei ca nu e acceptata in societate si nu e lasata sa isi indeplineasca visele. Pe deasupra, e scris si prost.  Oare cata minte iti trebuie ca sa scrii un asa articol? Fratele/sora meu/mea (cel/cea care a scris articolul), te anunt cu regret ca sunt zeci de nevazatori partial sau total care au urmat si urmeaza cursurile unei universitati de stat din tara, fie ca au ales ei psihologie, matematica, istorie, filosofie, litere (eu sunt unul din ei), geografie si asa mai departe. Cei mai multi nevazatori care au studii universitare sunt psihologi. O parte din ei au avut chiar si facilitati in cadrul universitatilor, burse de studiu si de merit, si cam tot ce cuprinde viata de student. Cine stie la ce facultate s-a dus ea si n-a fost primita pe motiv ca au fost ei cretini si ea miloaga. Uneori atata “mila” produce lehamite, si cam asta simt eu acum. E adevarat, stiu un caz care n-a fost primit la facultatea pe care ar fi vrut sa o urmeze, insa acel caz a urmat alte cursuri ale unei universitati de stat din tara si a terminat printre primii. Si te mai anunt cu regret ca stiu cateva cazuri de profesori universitari care au probleme serioase de vedere si care s-au format pe bancile unei scoli speciale.

Lumea nu vrea sa vada intr-un om cu deficiente decat faptul ca e incapabil fizic sa indeplineasca sarcinile pe care un om “normal” le face. E adevarat ca nevazatorilor le place situatia creata. Astfel, sunt bagati in seama si mai trag si ei cate o facilitate, pe undeva, prin locurile “necesare”. Pot spune ca nevazatorii profita de situatia lor. Nu vorbesc in necunostinta de cauza, altfel n-as fi spus daca nu traiam toata viata intre ei, incepand cu tatal meu si terminand cu una din cele mai bune prietene ale mele. N-as spune ca e vina lor de situatia creata, ei doar profita putintel mai mult de mila societatii si cer in avantajul lor mai mult. Si cum nevazatorii au devenit emblema deficientilor, pt ca societatea a devenit oarba la nevoile surdo-mutilor, ale paraplegilor, ale paraliticilor sau ale celor cu deficiente mintale, ei s-au obisnuit sa faca bine numai nevazatorilor crezand ca fac bine tuturor. Ei bine, nu. Stie cineva cat are pensia un surdo-mut in comparatie cu un nevazator? E incomparabil mai mica pt ca societatea crede ca fiind lipsit de vedere devii incapabil sa te descurci in societate de unul singur, nu esti in stare sa faci muncile unui om “normal” pt ca esti lipsit de simtul vazului. Ei bine, tehnologiile noi din domeniul IT ii ajuta cum nici nu va inchipuiti. Exista programe care citesc de pe ecran, exista programe care descriu fotografii, exista programe care-i ajuta sa se descurce chiar si in banci. Atat de bune sunt aceste programe ca nevazatorii pot foarte bine deveni contabili, secretari, pot avea tot felul de slujbe la care ei doar au visat (sau poate n-au visat). Plus de asta, se ajuta intre ei cu nimeni nu si-ar fi inchipuit vreodata. Nu e vorba de comunicare, pt ca (aproape) lipseste si aici cu desavarsire, e vorba de orientare in spatiu. Intr-un loc pe care il cunosc se vor descurca intotdeauna excelent, mult mai bine decat daca ar vedea. Nevazatorii nu sunt persoane neputincioase cum se crede, ei pot si pot face multe, atata timp cat scapa de nevoia de a profita de pe urma milei pe care societatea o are fata de ei.

Lasand la o parte ironia, eu, persoana cu deficienta de vedere, sustin sus si tare ca nevazatorii sunt favorizati celorlalte categorii cu handicap. Nu e drept fata de ei sa nu aiba parte de aceeasi mediatizare cata li se face nevazatorilor. Au si ei nevoie sa fie auziti.

PS Nu vorbesc de ei ca de niste specimene ciudate, vorbesc de ei ca de oamenii intre care m-am format ca om, deci si eu sunt ca ei.

Cum se rezolva in doi timpi si trei miscari in mediul privat

Zilele astea buna mea surioara s-a gandit sa-mi faca programare la cardiologie (bineinteles, cu putina bataie de cap din partea mea ca altfel uita si ea) ca trebuia sa ajung de multicel pe acolo si nu mai ajungeam. Si cum banii ne cam dau afara pe usa in ultimul timp, ne-am gandit noi ca ar trebui sa merg mai bine la o clinica privata. Costa cat o costa acolo, dar macar scapi repede cu zile fara sa mai astepti pe holuri ore intregi.

Zis si facut. Am ajuns azi la 1.30 la clinica cu programarea fluturand in varf de bat a pace, imi zice fata de la ghiseu sa ma duc la etajul 2  (cu liftul, ca mi-era o lene crunta sa urc pe scari). Platesc si plec la etajul 2. Ajunsa acolo, o asistenta mai mult decat draguta ma ia in primire, ma intreaba cum ma numesc, ma aseaza pe masa de consultatii, imi face EKG, imi ia tensiunea si imi spune ca trebuie sa mai astept putin ca sa ma vada si medicul.

Ies eu pe hol, ma asez pe scaun si astept vreo 15 minute, exact cat sa citesc vreo 8 pagini din cartea pe care o aveam la mine. Apoi ma cheama asistenta sa intru la medic (tare draguta doftorita), ma intreaba ce am si ce n-am (se mira mai mult ca n-am decat ca am pt ca la bolile mele multele si uratele te astepti sa te trezesti cu ceva ce n-aveai inainte), ma consulta… cred ca am stat la ea vreo 15 minute pe ceas, apoi plec multumita ca am scapat repede si fara probleme. In total, +/- 45 minute.

In alte clinici de stat nu se intampla acelasi lucru. Medicii de familie nu mai elibereaza decat o trimitere pe luna, cand ajungi sa te programezi te trezesti cu programarea de pe o luna pa alta, uneori chiar pe doua luni (asa mi s-a intamplat mie in mai, am ajuns sa fiu programata la analize abia la 1 iulie), costul consultatiei nu difera prea mult de la stat la privat (cateva sute de mii, mai ales cand e vorba de analize de sange), medicii au aparatura mai slaba (acum cativa ani merg sa fac un ecograf si medicul nu observa ca aveam chistul cat casa, pe el il interesa ca nu se vede decat un rinichi, iar la cateva luni faceam operatie si-mi scotea medicul un chist de 15 kg), nu esti tratat cum se cuvine… Sunt atat de multe deosebirile ca te gandesti ca platesti degeaba asigurarile sociale. E adevarat ca nu sunt multi cei care isi permit sa mearga la clinici particulare, insa vad ca batranii prefera din ce in ce mai mult particularul pt ca gasesc omenie in oamenii de acolo, mult mai multa decat ar putea gasi vreodata in cei mai multi medici de la stat.

Acum, nu vreau sa denigrez pe nimeni. Fiecare isi face treaba asa cum poate, atat cat ii permite bugetul, curajul si nervii. Am cunoscut medici foarte buni si la stat, competenti si dornici sa te scape de probleme, insa cum uscaturile sunt putintel mai multe in padurile noastre de stat, tare ma gandesc ca mediul privat face toti banii pe care ii scoti din buzunar. Anyway, luna viitoare ma mai asteapta doi medici sa le calc pragul si sa ii salut de buna consultatie.

M-am saturat!!!!!!!!!!!!!!!

Se pare ca m-au apucat frustrarile de-a binelea. Toate probleme de care am parte in ultimul timp sunt prea mult de indurat pt o biata viata trecatoare, insa ma gandesc ca omul mai are mult pana sa se infunde cu adevarat. Scrasnind din dinti mergi mai departe, dezonorat, calcat in picioare, ironizat… dar mergi mai departe.

E greu sa traiesti cu nesiguranta zilei de maine. Iar cand mai si vezi indolenta tuturora in jurul tau iti ies peri albi cu foarte mult inainte de vreme. Atatea bariere, atata suficienta, atata nerusinare cata vezi pe fata oamenilor care conduc amarata asta de tara si tot ce vezi in jur scarbesc cred ca si un copil in fasa. Ne-am obisnuit sa trecem cu fetele scarbite de tot ce avem parte si sa tacem din gura. Avem dreptul constitutional sa traim cat de cat bine (Basescule, te-as injura daca nu mi-ai face atat de multa greata) si sa realizam macar jumatate din viitorul copiilor nostrii, dar sunt atatea lucruri de care te lovesti ca-ti vine sa pui mainile in cap si sa te duci noua mii de ani, undeva unde sa nu ai parte de asa ceva. Nesiguranta faptului ca nu vei avea parte de asa ceva si in alta parte te face totusi sa te opresti si sa te gandesti ca poate, totusi, din greseala, din neatentie, se va indrepta ceva. Stii bine ca nu e asa, dar totusi continui sa speri. Mama ei de speranta nu moare inaintea nici unui alt sentiment, si tot speranta te face sa te afunzi si mai tare in mocirla in care te afli.

E greu sa realizezi ca nu ai ce face pt a te ajuta sa iesi la liman pt ca vin altii si te afunda si mai tare, si te afunda si mai vartos, ca sa fie ei siguri ca nu vei mai iesi niciodata cu adevarat de acolo. Oh, groaznica situatie. Cand te gandesti ca nimic nu e cum trebuie ti se face parul maciuca si iti vine sa urlii si sa tipi, sa sfasii cu dintii tot ce-ti sta in cale, dar cand iti amintesti ca esti doar un om care are limitele lui, te faci mic, mic de tot, si din cale-afara de frustrat.

Pe cuvantul meu, cred ca in nebunia asta de lume in care traim (nu doar Romania poate fi o nebunie) cred ca ai nevoie de o doza cat mai mare de medicamente ca sa supravietuiesti, sau, si mai frumos, de o camera cu peretii tapisati, undeva intr-un ospiciu. Ce norocos e Vadim cu medicamentele lui.

Cirezile invatamantului romanesc

Si dupa o titularizare de pomina la care am injurat si rasinjurat ministerul pt asemenea idei “stralucite” de transformare a invatamantului romanesc intr-unul “modern” care sa se duca mai repede pe apa sambetei, ieri am avut, cum era si normal, sedinta publica, sedinta in care se stabilesc suplinitorii in functie de locurile netitularizabile existente pana la acel moment. De fapt, ieri a fost randul nostru, al invatatorilor, categorie grea incercata de minster pt ca invatamantului primar i se aduc schimbarile cele mai dese, in functie de cum s-a trezit ministrul de dimineata si cat de greu i-au iesit ideile prin orificiile aferente.

Cica programul pt invatatori incepe la 11, dar intotdeauna exista o eroare de cel putin 2 ore in programul lor, pt ca cei programati la 11 vor intra abia la 1, chiar 1:20. Si cum pauzele dese ale inspectorilor duc la cheia marilor succese in invatamant, au fost nevoiti sa ia pauze cu duiumul pt ca nu puteam lasa inspectorii, dragii de ei, sa moara de caldura si nefumati/nemancati/nebauti/nepisati/necacati cum eram noi, cei care asteptau sa ia un post in functia de media de la titularizare. Si stai, nene, in picioare (nu exista o banca pe o raza de 300 de metrii) sau pe caldaram direct, ca sa nu cumva sa pleci fara un loc de munca acasa. Ma gandeam la domnisoarele inarmate cu sandale sau papuci cu toc si la durerea lor de picioare care le va trece abia peste o saptamana (eu sunt smechera, nu port nimic cu toc cand am de asteptat ore atat de multe).

Deci, sa facem socoteala: ieri ne-au chemat la 11, dar noi am ajuns cu o ora mai devreme, sperand ca miracolele sa fie reale in inspectorat, insa n-a fost asa. Am asteptat pana la 1:20 ca sa intram (inaintea noastra erau educatorii) si am plecat de acolo la 5 seara. Dupa noi veneau limbile straine, care au fost nevoiti sa astepte 3 ore in plus (erau chemati la 2) ca sa isi ia posturile. Deci am stat 8 ore, 8 ore in care am stat in picioare, unii din noi n-am avut nici apa sau mancare, intr-o caldura infernala… Chiar ca niste bovine ne-am simtit. Imi amintesc ca anii trecuti nu a fost chiar in halul asta. De cand dau titularizarea, de vreo 4 ani, nu am avut atat de patimit pt un amarat de post la mama naibii, in fundul judetului, prin niste coclauri in care nu poti ajunde decat pe jos, traversand o padure sau podete din sindrile care stau sa cada sub fiecare pas pe care il faci, si asta pt 7-8 milioane pe luna.

Tot ieri am mai aflat o gogomanie: la o scoala intr-o comuna din judet consiliul a hotarat acum cativa ani sa deconteze drumurile tuturor profesorilor care ajung la scolile de pe raza ei. Anul asta, acelasi consiliu a hotarat sa le propuna suplinitorilor sa dea bani din buzunarele lor “doldora” ca sa poata deconta drumurile titularilor. Asta e ca in bancul ala cu prosti care au fost pusi sa se gandeasca la solutii ca sa creasca productivitatea.

Concluzie? Concluzia se trage singura din cele scrise mai sus. Cuvinte nu sunt destule ca sa poata descrie tot ce se intampla in invatamantul romanesc. Idei sunt multe, conteaza pe unde ies ele, si mai ales, conteaza cu ce gandesti.

Titularizarea, un fas! cu multi candidati

Azi a fost titularizarea. Arges a fost judet pilot, adica in Arges si in alte cateva judete s-a incercat descentralizarea. Mult asteptata descentralizare inca n-a venit peste noi asa cum ne asteptam. Si cum invatamantul nostru s-a dus pe apa sambetei de vreo cateva decenii (pe timpul raposatului invatamantul era eficient cu adevarat, cu tot cu decrete si cincinale) azi s-a dus definitiv. O sa explic si de ce.

“Descentralizarea” inseamna mai exact centralizarea cadrelor didactice la nivel local, care presupune ca consiliile locale si judetene sa isi pastreze efectivul de cadre la nivel local si ele sa dispuna de ele in mod eficient. Cu alte cuvinte, daca un profesor titular vrea sa devina titular in alt judet are nevoie de aprobarea consiliului local din care pleaca ca sa plece si a consiliului local in care ajunge ca sa predea. Mita ca sa pleci, mita ca sa fi primit. Deci, consiliile locale vor taia si vor spanzura. Ministerul avea teribila idee sa implice si parintii in alegerea profesorilor, idee deloc rea daca n-ar exista caratul sacoselor pe la parinti ca sa-si pastreze postul pt care a candidat, pt ca exista si situatia asta.

Si tot vorbeam de mite: pt un post de titular la descentralizare ai avea nevoie de 3000 de euro minim, dar ca sa fi sigur pe postul pe care vrei sa il primesti trebuie sa dai 5000, adica 25000 ron. Pt un post de profesor! Care primeste lunar 700 de ron! Ok, sa zicem, ca exista asemenea indivizi care dau 5000 de euro ca sa devina titulari (de fapt, chiar exista). Cineva cu cap care ar avea banii astia i-ar baga in banca si ar trai boier din dobanda, mai ca si-ar plati si impozitul ca sa-i mearga cartea de munca.

Ok, sa continuam. Comisiile au avut reprezentanti de la minister care i-au ajutat sa elaboreze subiectele. Inainte subiectele se faceau la Bucuresti si erau transmise telegrafic sau prin internet in toate celelalte judete. O alta chestie descentralizata. Inainte lucrarile erau corectate in alte judete, ceea ce dovedea o mai mica/mare impartialitate a rezultatelor. Acum lucrarile se corecteaza la nivel local, ceea ce inseamna ca impartialitatea aceea mica/mare a disparut cu desavarsire. Sunt oameni care corecteaza lucrarile propriilor oameni cu care lucreaza, care le cunosc scrisul, si daca au mai si primit ceva de la ei au cu siguranta o nota buna pt un post prost platit, dar sigur.

Acum ma intreb la ce bun toate astea? Se eficientizeaza ceva intr-un sistem deja putred? Daca e putred n-are ce sa se mai eficientizeze. Inspectorii vor fi ai consiliilor locale, deci tot ei vor taia si spanzura, pt ca ei vin din mediul asta deja si stiu cu ce se mananca ceapa imputita pe care o mananca ei insisi de ceva ani incoace. Oricum, invatamantul a inceput sa fie asemanator cu nervii de vara. Cu alte cuvinte… o sa ne manance cainii cand ne vom trezi si vom vedea ca ne-am mutilat copii cu un sistem de nimic pe care noi l-am creat ca sa ne (de)serveasca in cele mai bune conditii.

Domnului X cu dedicatie

Vad ca tot mai multi oameni isi dau cu parerea despre comportamentele unora pe care nu ii vor vedea niciodata. Singura lor scuza e ca e de ajuns sa ii stie de pe net ca sa isi dea seama ce fel de oameni sunt. E usor sa iti imaginezi comportamentul unui om pe care il stii de cateva zile de pe net si cum te dai mare psiholog in nu stiu ce tara (ca sa te dai mare ca faci oaia/capra/boul/vaca in patru prin strainataturi) mai si pui si diagnostic. M-am saturat de oameni de genul asta.

Cica urasc prea mult. Imi pare rau sa afli ca n-am urat in viata mea decat de 2 ori din motive extrem de serioase in momentul ala, dar n-ai sa stii tu despre ce e vorba niciodata pt ca nu e treaba ta. Nu sunt un om care uraste, nu detest pe nimeni si nu am mila decat pt oamenii care chiar au nevoie de ajutor, iar atunci cand au nevoie de ajutor voi face tot ce pot ca sa ii ajut. Nu suport oamenii care se victimizeaza asa, ca tine. Indiferent cat rau ti-a facut tie tara asta si oamenii din ea nu trebuie sa te comporti ca un tembel si sa o faci de cacao pe unde umblii tu.

Cica sunt ciudata. Am mai auzit eu asta de vreo cateva ori de la oameni diferiti. Ce stii tu ca sunt eu sau nu? Doar pt ca nu sunt un om care sa iti aprobe vederile politice, economice, sociale sau mai stiu eu ce alt fel de vederi nu inseamna ca sunt ciudata. E treaba mea cum ma comport, e treaba mea ce cred si ce accept bun pt mine in comportamentul celorlalti cu care intru in contact. Ma enerveaza ca citesti printre randuri acolo unde chiar nu ai ce citi, tragi concluzii fara sa auzi tot argumentul, accepti doar ce iti face tie bine… Halal psiholog!

Cica sunt ignoranta. Doar pt ca nu stiu mai nimic din domeniul tau de activitate nu inseamna ca sunt ignoranta. Pot foarte bine sa te numesc si eu ignorant pt ca nu stii nimic din domeniul meu de activitate. Stii cum se numeste asta? Uite, iti dau un termen nou pt tine: PROSTIE! Ce, nu-l stiai? Treaba ta. Il poti cauta in dictionar daca nu stii ce inseamna. Nu ma poti numi ignoranta ca n-am avut ocazia sa studiez oamenii pe care tu i-ai studiat sau pretinzi ca i-ai studiat. Plus de asta, mai ai si pretentia ca iti impui cunostintele celor cu care intri in contact. Poate ca cei cu care intri in contact tu te vor si idolatriza, mai stii? Daca imi aduci argumente solide ca sa ma faci sa pot accepta ideile tale promit ca daca mori ca Michael Jackson iti ridic statuie in fata blocului meu. Sa stii ca am si loc bun pt asta. Promit sa alung pe toti cei care vor sa lipeasca afise pe statuie ca nu cumva sa iti pateze buna reputatie de Neica-Nimeni arhi-ultra-necunoscut.

Si ultima si cu asta am incheiat. Data viitoare sa inveti LIMBA ROMANA cum se cuvine. Pe cei care scriu ca tine si imi sunt simpatici nu ii atentionez sa fie atenti la cum se scrie corect in limba romana, insa tie iti atrag atentia, biet nea cocalar iubitor de manele. Romani ca tine am vazut multi, sa stii, insa sunt putini cei care isi pastreaza romanismul in ei, iar eu cu oameni de genul asta ma mandresc.

PS Oare oamenii aia cu care te lauzi ca ii tratezi stiu ca divulgi secrete? Daca afla cineva s-a zis cu tine. Cred ca daca ar afla despre ce faci tu in timpul liber ar insemna sa nu mai ai parte de clienti in vecii vecilor, AMIN!