Sunt franta de oboseala. Nu stiu de ce, dar Bucurestiul asta ma sufoca si ma plictiseste de moarte. Agitatia lui zilnica ma plictiseste, zecile, sutele, miile de masini care strabat drumurile orasului zilnic ma plictisesc. Un singur lucru imi da forta destula: parcurile. Sunt parcuri multe si daca acestea ar disparea ar fi o calamitate pt oamenii orasului. Abia mai poti respira de atatea noxe, abia mai poti merge printre atatea masini, unde vezi doar masini, mall-uri si supermarketuri. Se cunoaste ca sunt o fata de provincie, obisnuita cu mai putin zgomot, cu mai mult aer de respirat si mai putin praf care sa-ti intre in gura. E adevarat ca un “capitalist” venit intr-un oras de provincie ca Mioveniul ar vedea totul ca pe o mare plictiseala. Nu sunt baruri multe, mall-uri (supermarketuri sunt, dar nu atat de mari ca in Bucuresti), parcuri mari, cinematografe… Avem si noi o amarata de casa de cultura transformata in discoteca (o parte), birouri de-ale primariei (o alta parte), un notariat (alta parte mai mica) si o sala de spectacole cu vreo cateva sute de locuri. Cred ca trebuie si eu sa recunosc ca e plictiseala in Mioveni din moment ce nu ma distrez locuind in orasul meu.

Ok, putin mai obosita decat acum 10 minute cand am inceput sa scriu. Nici nu stiu ce titlu sa-i dau, dar il voi lasa asa, fara nume. Un “no name post” pe ziua de azi, primul, cred, pe luna asta (am si uitat cand am scris ultima oara).  Bye!